Anul emisiunii
Cel mai simplu indiciu este anul tipărit pe avers: 1996 sau 2000.
Bancnota de 50.000 lei cu George Enescu există în mai multe emisiuni, iar două dintre cele mai interesante pentru identificare sunt cele din 1996 și 2000. Seamănă la prima vedere, dar versiunea din 2000 a fost reproiectată și are diferențe care pot fi observate fără echipamente speciale.
Bancnota de 50.000 lei George Enescu aparține perioadei în care valorile nominale ale bancnotelor românești ajunseseră la zeci de mii de lei. Astăzi apare frecvent în albume, colecții de familie sau loturi de bani vechi, iar întrebarea firească este dacă toate exemplarele sunt la fel și dacă mai au valoare.
Răspunsul începe cu anul înscris pe bancnotă. BNR a introdus prima versiune la 20 noiembrie 1996, iar la 6 martie 2000 a pus în circulație o bancnotă reproiectată. Ambele au valoarea nominală de 50.000 lei, sunt tipărite pe hârtie și au dimensiunile de 155 × 70 mm, însă nu sunt identice.
De aceea, înainte să compari bancnota cu prețurile din anunțuri, merită să verifici anul emisiunii, designul și starea de conservare. O diferență aparent mică poate arăta că privești o altă emisiune.
Emisiunea din 1996 a fost pusă în circulație începând cu 20 noiembrie. Bancnota este tipărită pe hârtie specială, are culoarea dominantă albastru-violet și include un filigran care reproduce portretul lui George Enescu, precum și un fir de siguranță.
Pe avers se află portretul lui George Enescu, alături de un element floral și elemente muzicale. Reversul este ușor de recunoscut datorită Sfinxului din Munții Bucegi și motivelor muzicale, între care apare un fragment din partitura operei „Oedip”.
Este una dintre acele bancnote la care tema grafică spune aproape imediat cine este personalitatea omagiată: portretul, notele muzicale și referința la „Oedip” construiesc întreaga identitate vizuală în jurul compozitorului.
În anul 2000, BNR nu s-a limitat la schimbarea datei. A introdus o bancnotă reproiectată, pusă în circulație la 6 martie 2000. Dimensiunile și culoarea dominantă au rămas aceleași, dar grafica și sistemul de siguranță au fost dezvoltate.
Pe avers apar din nou George Enescu și motive muzicale, însă este prezentă și o vioară stilizată. Bancnota are, pe lângă filigranul cu portretul compozitorului, un filigran literal BNR, fir de siguranță, imagine latentă și un element de suprapunere avers-revers.
Reversul păstrează Sfinxul din Bucegi și fragmentul din „Oedip”, ceea ce explică de ce cele două bancnote pot părea foarte apropiate pentru cine nu le compară atent. Diferențele devin însă evidente atunci când sunt puse una lângă alta.
Cel mai simplu indiciu este anul tipărit pe avers: 1996 sau 2000.
Versiunea din 2000 are grafica revizuită și nu reprezintă doar o retipărire a bancnotei din 1996.
Pe emisiunea 2000, vioara devine un element grafic și de siguranță mult mai evident.
Ambele folosesc portretul lui Enescu; versiunea 2000 adaugă și un filigran literal cu inițialele BNR.
Emisiunea 2000 introduce elemente suplimentare, inclusiv imagine latentă și suprapunere avers-revers.
Ambele păstrează tema cu Sfinxul din Bucegi și referința muzicală la opera „Oedip”.
Nu există o valoare unică pentru orice bancnotă de 50.000 lei Enescu. Un exemplar trebuie identificat mai întâi după emisiune, apoi analizat după starea de conservare. Pliurile, petele, rupturile, colțurile tocite, scrisul adăugat sau alte deteriorări pot reduce interesul unui colecționar.
La polul opus, un exemplar foarte bine păstrat, fără urme evidente de circulație, poate fi mai interesant decât unul comun și uzat. Prețurile cerute în anunțurile online nu reprezintă automat prețuri la care bancnotele se și tranzacționează, de aceea nu este util să stabilim valoarea doar pornind de la cel mai mare anunț găsit.
Pentru identificare: fotografiază bancnota complet, pe ambele fețe, fără reflexii și fără să tai marginile. O fotografie suplimentară cu anul și seria poate ajuta la evaluare.
Ai această bancnotă sau ai găsit mai multe bancnote într-o colecție? Cumpăr bancnote vechi românești și străine, iar o primă evaluare se poate face după fotografii clare.
Da, iar aici apare o diferență importantă. În decembrie 2001, BNR a introdus o nouă bancnotă de 50.000 lei imprimată pe polimer. Așadar, dacă ai o bancnotă de 50.000 lei cu George Enescu, nu trebuie presupus automat că este una dintre versiunile pe hârtie din 1996 sau 2000.
Bancnota din 2001 păstrează valoarea nominală și legătura cu George Enescu, dar suportul de polimer și fereastra transparentă o fac ușor de separat de cele două emisiuni pe hârtie prezentate mai sus.
Pentru această pagină, accentul rămâne pe emisiunile din 1996 și 2000, deoarece comparația dintre ele este utilă celor care găsesc bancnotele vechi pe hârtie și vor să afle exact ce variantă au.
Alegerea elementelor grafice nu este întâmplătoare. Bancnota combină portretul compozitorului cu simboluri legate de muzică și cu unul dintre cele mai cunoscute repere naturale ale României.
Portretul compozitorului este elementul central al aversului și apare și în filigran.
Pe revers este folosit un fragment din partitura operei „Oedip”, una dintre creațiile majore ale lui Enescu.
Imaginea Sfinxului domină reversul și face bancnota ușor de recunoscut.
Motivele muzicale completează portretul și trimit direct la activitatea de compozitor.
Pe varianta reproiectată din 2000, vioara stilizată devine un element vizual important.
Portretul compozitorului apare și ca element de siguranță, vizibil atunci când bancnota este privită în lumină.
Bancnota cu Nicolae Bălcescu și celelalte cupiuri ale seriei din 1966.
Emisiunile din 1991 și 1992 și diferențele importante pentru identificare.
Bancnota din 2003 pe suport de polimer și elementele sale distinctive.
Bancnota dedicată eclipsei totale de Soare din 1999.
Ce trebuie verificat și de ce există atât de multe întrebări despre valoarea ei.
Bancnota aniversară dedicată Centenarului Marii Uniri.
Pentru mai multe informații poți consulta ghidul despre bancnote vechi.
Valoarea depinde de emisiune și starea de conservare. Un exemplar necirculat sau foarte bine păstrat nu trebuie comparat direct cu o bancnotă uzată, cu pliuri, pete sau deteriorări.
Da. Prima a fost pusă în circulație în 1996, iar în martie 2000 BNR a introdus o versiune reproiectată. Ambele sunt tipărite pe hârtie.
Versiunea 2000 are grafica și elementele de siguranță revizuite, inclusiv vioara stilizată, filigran literal BNR, imagine latentă și element de suprapunere avers-revers.
Pe avers apare George Enescu. Pe revers se află Sfinxul din Munții Bucegi și elemente muzicale, inclusiv un fragment din partitura operei „Oedip”.
Emisiunile din 1996 și 2000 sunt pe hârtie. În 2001 BNR a introdus ulterior o bancnotă de 50.000 lei pe suport de polimer.
Înainte de vânzare, identifică anul emisiunii și păstrează bancnota în starea actuală, fără curățare sau îndreptare agresivă. Fotografii clare cu ambele fețe sunt suficiente pentru o primă evaluare.